Eu ar trebui să fiu capabil să întreb un tip direct dacă este în mine sau nu
Există prea multe bătăi în jurul tufișului în întâlniri. M-am săturat să pierd timpul încercând să-mi dau seama dacă un tip este într-adevăr în mine sau nu. De ce nu pot să-l întreb direct?
Dacă este interesat atunci întrebarea nu-l va speria. Întrebându-i pe un tip dacă el este interesat de mine nu mă face să fiu nevoit, mă face inteligent. Dacă ceva care îl sperie puțin, nu era oricum pregătit pentru o relație reală. Ar trebui să înțeleagă că nu vreau să mai pierd timp pentru bărbații care nu mi-au schimbat sentimentele. Dacă mă iubește, asta nu-l va lăsa nici măcar să-l oprească.
Ar trebui să fiu în stare să fiu eu însumi. Dacă mi-e teamă să-i întreb pe un tip o întrebare simplă, atunci este destul de clar că simt că nu mă pot înconjura. Nu vreau să pun un spectacol și să mă prefac că sunt o fată grozavă care nu-i pasă de etichete și merge doar cu fluxul. Nu asta sunt cine sunt și vreau doar să fiu cu un tip care îmi place mie reală. Dacă nu-l pot întreba cum se simte fără judecată, atunci cu siguranță e tipul greșit pentru mine.
Mă merit mai bine decât semnalele mixte. Dating nu ar trebui să fie la fel de confuză ca atare. Există prea multe flirturi și prea mulți tipi care se comportă ca și cum ar căuta o relație atunci când într-adevăr caută doar o legătură rapidă. Mă duc la capătul semnalelor mixte, așa că de ce să nu-i tăiem la urmărire și să-l întrebăm să fie gol, așa că niciunul dintre noi nu mai pierde timp?
Ar trebui să știe exact cum să răspundă la această întrebare. „Poate "nu este o opțiune. El mă place sau nu. El este fie interesat, fie el nu este și în orice moment ar trebui să știe exact cum simte. Dacă el este nedecis, o să decid pentru el și să fiu pe drum.
Vreau să știu exact intențiile lui. Încearcă doar să se alăture cu mine? Vrea doar să fie prieteni sau caută ceva mai mult? Nu pot să-i citesc mintea, de ce să nu fiu capabil să întreb ce intenții intenționate cu mine sunt? Dacă nu știu ce vrea, atunci nu voi ști cum să procedez. Nu vreau să rămân în întuneric.
Vreau să fiu cu un tip care nu se teme să vorbească despre cum simte el. Oamenii care se tem de emoții tocmai nu sunt pentru mine. Unii tipi sunt încă sub impresia că nu este bărbat să aibă sentimente, dar acei tipi trebuie să crească naibii. Dacă nu-mi poți spune cum te simți sau chiar dacă te simți inconfortabil vorbind despre cum te simți atunci nu ești gata pentru ceva real.
Dacă nu mă vrea, o să găsesc un bărbat care o face. Nu voi astepta sa-mi dau seama de un tip care nu ar putea sa-si pese mai putin de mine, ma voi duce la unul care este de fapt vrednic de timpul meu. Nu voi încerca să mă răzgândesc. El simte cum simte și nimic ce spun sau fac nu va schimba asta. Dacă nu simte asta, este curajul meu să merg mai departe.
Voi fi mereu fata care își poartă inima pe mânecă. Nu sunt cineva care se teme de sentimentele ei. Nu trebuie să-mi analizez inima pentru a vedea dacă sunt într-adevăr atras de un tip. Există fie o scânteie, fie nu există chimie. Când simt ceva, spun ceva. Numai cine sunt și dacă un tip nu se poate descurca, bine.
Nu mă interesează să fiu casual. Am dreptul să verific dacă sunt pe aceeași pagină cu tipul pe care îl văd. Dacă vrea doar o conexiune casual sau altceva decât o relație reală, atunci este un fel de ceva ce trebuie să știu. Nu vreau să cad pentru el și apoi să aflu că nu vom fi niciodată grav. Mai degrabă știu ce vrea și cum se simte de la bun început.
Vreau să fiu cu cineva care poate face față confruntării. Dacă el fuge atunci când lucrurile devin serioase, aș vrea să știu mai devreme decât mai târziu. Fiecare relație are urcusuri și coborâșuri și vreau să fiu cu un tip care nu se teme de asta. Confruntarea este o parte a vieții. Vreau un răspuns la întrebarea mea și nu o să mai primesc altfel, de ce să nu întrebi doar?
