De ce am început să spun știu de fiecare dată când un tip mă admiră
Răspunzând la laudă de la un tip este întotdeauna un pic dificil, mai ales pentru că există o mare presiune să apară atât umil cât și recunoscător în același timp. Cu toate acestea, recent am renunțat la incertitudinea mea nesigură și pur și simplu am început să răspund "știu" ori de câte ori cineva mă complimentează. Se simte minunat.
Se simte intimidat la inceput, dar nu ar trebui. Ea a fost înrădăcinată la femei pentru a ne ține sub control ego-ul, dar încrederea nu este aceeași cu cocoșia. Când am decis să-mi schimb răspunsul la complimentele nesolicitate, eram îngrijorat că voi veni ca pe un egoist. La început, trebuie să recunosc că sa simțit puțin ciudat. Cu toate acestea, după câteva încercări, am început să accept noul răspuns. Nu numai că se simțea în cele din urmă naturală, dar se simțea, de asemenea, împuternicit.
Tipii sunt lăsați fără cuvinte în loc de mine. Răspunsul meu vechi la un compliment de la un tip de la un bar ar fi chicotiri nervoase. Dacă aș fi avut noroc, aș bâlbâi și aș putea face câteva cuvinte incomode, de auto-depreciere. Am observat că un răspuns inițial puternic lasă omul într-o poziție neașteptată în locul mea. Trebuie să-mi placă asta.
Îl batjocorește pe tipii care nu doresc o femeie puternică. Dacă un tip este oprit de un răspuns sigur, este un steag roșu mare. Vreau să găsesc un bărbat care mă ajută să îmi îmbrățișez asertivitatea. Partenerul meu ar trebui să fie mândru de încrederea mea în sine, să nu fi intimidat de ea. Caut un partener egal, simplu ca asta.
Tipii care merită să fie lăsați să mai vrea. OK, deci obiectivul principal nu ar trebui să fie să-i atragi interesul tipului, dar este un frumos preț. Am observat că cei mai buni sunt, de obicei, intrigi de un răspuns neprevăzut, mai ales de la o femeie îndrăzneață. Asa cum am spus inainte, daca nu sunt, probabil ca nu merita oricum.
Imi amintesc ca am puterea. Complimentele de la bărbați sunt drăguțe, dar nu au puterea să-mi schimbe viața. Uneori este frumos să le reamintesc că nu-mi suport stima de sine de la ceilalți, mai ales de la străini din club. Tot ce am nevoie, mă dau, așa că nu voi căuta pe băieți pentru validare.
Trimite un mesaj despre valoarea mea de sine. Am observat că noul meu răspuns îi spune în mod automat altora că nu-i voi permite să se dezbrace cu mine. Semnificația din spatele cuvintelor devine: "Îmi cunosc valoarea și vreau să știți și ea."
Răspunsul meu consolidează o imagine de sine pozitivă. Chiar dacă nu mă simt frumos tot timpul, răspunsul "Știu" ma făcut să cred mai des decât nu. Este exemplul clasic al unei afirmații pozitive, dar în loc să o spun în fața oglinzii, o spun în fața unui tip. Am constatat că întărirea mândriei mele în public a fost și mai eficientă în stimularea asigurării de sine.
Sunt obligat să mă lupt cu tendințele mele apologetice. Femeile sunt învățate să-și ceară mereu scuze. Este ceva de care societatea pare să se aștepte să facem, chiar și în cele mai inutile situații. Întotdeauna mi-am cerut scuze pentru reacția mea ciudată de a lăuda despre aspectul meu fizic, dar această nouă tactică ma făcut complet neapoier. Spunând că "îmi pare rău" este ridicol când nu avem de ce să ne mirăm.
Aceasta normalizează încrederea femeilor. Femeile nu trebuie să fie blândețe și prea obositoare pentru a fi atractive. Dacă ne simțim noi, ar trebui să fim capabili să fim tari și mândri. După părerea mea, ar trebui să luați acel autocolant, să postați acel pic de bikini și să vă mișcați ca și cum ați avea propriul dans. Pozitivitatea corpului este contagioasă și se simte naibii de bine.
A durat un minut pentru a vă obișnui, dar nu mă voi întoarce niciodată. În cele din urmă, împingerea incertitudinii mele inițiale merita în totalitate rezultatul final. Sunt atât de bucuroasă că mi-am cucerit ezitarea și am construit curajul să răspund cu încredere. Reacția mea curajoasă a devenit acum o parte obișnuită (și pozitivă) din viața mea. Nu voi răspunde niciodată la un compliment cu chicotul nervos și apologetic din nou. La sfârșitul zilei, știu cât de minunat sunt, și tu ar trebui și tu!
