Relația mea devenea tot mai toxică, dar nu am văzut aceste semne până nu a fost prea târziu

Când am fost atât de investit în relația mea, mi-a fost greu să fac un pas înapoi și să văd lucrurile pentru ceea ce erau. Nu mi-am dat seama cât de rău a fost totul până când lucrurile au ajuns la capăt și până la acel moment a fost deja prea târziu. Daunele s-au făcut, stima mea de sine a fost în jgheab, ego-ul meu a fost zdrobit și am rămas cu cicatrici emoționale profund înrădăcinate, care niciodată nu pot dispărea. Privind înapoi la lucruri, aici sunt steagurile roșii pe care le-am ignorat când relația mea a început să devină toxică:

Gelozia a devenit răvășită. Gelozia este o emoție normală umană, dar când amândoi am devenit gelos peste orice lucru mic, a făcut cu adevărat un număr pe relația noastră. Am fost gelos, pentru că nu aveam încredere reciprocă și, fără încredere, relația noastră a devenit o dezordine toxică și distructivă.

Am schimbat într-o persoană diferită. Nici măcar nu m-am putut recunoaște. Desigur, m-am uitat la fel în afară, dar sinele meu interior este locul în care au avut loc cele mai multe schimbări drastice. Nu mai eram persoana fericită, bucuroasă și pozitivă pe care o aveam. Relația mea toxică a sufocat grav viața din mine.

Am fost mereu la cap de glumă. El a găsit întotdeauna o modalitate de a transforma fiecare situație într-o oportunitate de ridicol, de bătăi și de degradare. Am devenit fundul tuturor glumelor lui nefericite și m-am simțit ca și cum aș fi fost hărțuit în relația mea.

Mi-a fost frică să vorbesc. Știam că problemele noastre se înrăutățeau când l-aș acoperi tot timpul. Când familia și prietenii mă întreabă cum mergea relația noastră, m-aș minți mereu. Știam că îmi vor spune să plec, sau chiar mai rău, că vor începe să-l urască mai mult decât am făcut-o. Așa că am evitat să vorbesc despre el în speranța că aș putea păstra secretul relației noastre toxice. Nu vroiam nici un sfat nesolicitat și cu siguranță nu vroiam să-mi trag pe cei dragi în situația mea stricată.

Problemele noastre nu au fost rezolvate niciodată. În relațiile sănătoase, majoritatea argumentelor se încheie cu un fel de rezoluție. Dar în relația mea, nimic nu sa rezolvat. Am strigat și aruncăm insulte unii pe alții ca și cum nu ar fi fost mare lucru și niciunul dintre noi nu ne-a cerut scuze în cele din urmă. Pur și simplu vom mătură problema sub covor și vom pretinde că totul ar fi în regulă până la următorul mare argument.

Întotdeauna m-am simțit supărat când era înconjurat. La început, în jurul lui era gemul meu. Mi-a plăcut să petrec timpul cu el, chiar dacă tocmai am stat în jur toată ziua și nu am făcut nimic. Dar, deoarece relația noastră a devenit din ce în ce mai toxică, am observat că eram întotdeauna supărat ori de câte ori eram împreună. Nu m-am așteptat să fiu fericit în proporție de 100% din timp, dar cu siguranță n-am anticipat să mă simt proastă, majoritatea timpului când eram cu cineva pe care trebuia să-l iubesc nebun.

Simt ca m-am plimbat pe oase. Am devenit super paranoic că următorul lucru pe care l-am spus sau am făcut ar fi o altă luptă între noi. Nu a existat nici o poveste care să-l împiedice, așa că am mers cu grijă de cele mai multe ori când am încercat să păstrez pacea. Nu funcționa, bineînțeles.

Ne-am uitat să fim împreună. Am fost invidios de prietenii mei, care i-ar aduce prietenii și soții împreună pentru a face grupuri de excursii. Am vrut atât de rău să am o relație ca a lor. Pentru a avea un partener care a iubit să fie în jurul meu tot timpul părea o fantezie. Dar diferența dintre relațiile lor și a mea era a lor sănătoasă, iar a mea era toxică. El și cu mine n-am putut să rămânem în preajma celuilalt timp, dar depărtarea de el era la fel de greu.

Am luptat murdar. Nu m-am luptat niciodată murdar în viața mea până când relația noastră nu a scăpat spre marginea toxicității. Vom face insulte unii pe alții, ne vom aduce reciproc trecuturile și ne vom arunca unul pe celălalt fără să ne gândim de două ori. Era normal să-i spun tot felul de cărți și invers.

Ne-am oprit discutarea problemelor noastre. A ajuns până la punctul în care am știut că relația noastră sa terminat, dar nu eram chiar gata să plecăm. Știam că este inutil să încercăm să rezolvăm lucrurile, așa că nu ne-am deranjat nici măcar discutarea problemelor noastre de relație. Știam că lucrurile s-au stricat când nu mai avea energia și nici răbdarea să mă asculte sau să-mi ascultă preocupările și nu mă mai interesa mai puțin de modul în care a simțit sau de ce avea nevoie să fac pentru al face fericit. Am fost blocați în mijlocul unei relații toxice și a fost absolut iad.