Cu cât sunt mai mult, cu atât mai bine mă îndrăgostesc

Obișnuiam să simt că am nevoie de o altă persoană să se simtă stabilă și bună în viață. Acest model a fost dăunător și, în cele din urmă, trebuia să învăț să fiu singur. Fiind singur a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi se întâmplă pentru că ma învățat că dragostea este mult mai mult decât un partener romantic. Dragostea este despre stima de sine, adorația pentru lumea din jurul meu, bucuria împărtășită cu cei dragi și o legătură cu divinul. Fiind singur ma învățat că dragostea este despre experiența spectrului de experiențe pe care viața trebuie să le ofere. Cu cât accept mai mult în viața unică, cu atât măresc aprecierea pe care o câștig pentru toate căile pe care le iubesc.

Dacă nu este o dracă da, este o dracu 'nu. În viața mea de întâlniri și în orice altă parte, învăț să nu mai spun "da" la experiențele pe care mi le spune să le evit intuiția. Acest lucru este la fel de ușor ca să spun nu la o invitație nu sunt interesat și la fel de dificil să spun nu la cineva care este foarte atractiv, dar nu este potrivit. Am învățat că, din moment ce sunt cu adevărat minunat, vreau doar să salut experiențele și oameni pe care, de asemenea, simt că sunt cu adevărat minunați. Dacă întreaga mea ființă nu strigă "DA!", Atunci răspunsul este un neapologetic "nu".

Îți ofer cadourile de prezență. Pentru toți acei ani, am fost atât de înfășurat în relații romantice, încât nu am fost prezent pentru tot restul vieții mele. Mi-ar arăta să stea împreună cu prietenii și mă gândeam și vorbeam despre cel mai nou joc. În locul acelui model vechi, faptul că eram singur ma învățat că oriunde mă duc, sunt acolo. De exemplu, ascultă, de fapt, când îi întreb pe un prieten cum face. Nimeni nu trebuie să fie altundeva, așa că fac tot ce pot pentru a fi prezent pentru mine și pentru cei din jurul meu.

Am un sentiment solid de sine. În ultimii ani sănătoși, am acționat ca și cum aș fi într-o relație cu mine: oferindu-mi spațiu, iubire și atenție. Am aflat despre plăceri și nemulțumiri. Ca rezultat, sunt mai puțin probabil să fiu lăsat de o persoană toxică sau incompatibilă și sunt mult mai probabil să am un sentiment stabil de sine să se reîntoarcă atunci când viața devine dificilă.

Viața mea este AWESOME. Nu spun că partenerii nu mă ajută să-mi fac viața minunată. Cu siguranta imi doresc sa fiu una. Dar unul dintre avantajele de a fi singur este că am de gând să fac orice vreau, ori de câte ori dracu vreau. Eu joc hochei pe stradă, am mai multe slujbe, am mulți prieteni minunați și am toate hobby-urile din lume. Pot să-mi petrec sâmbăta după-amiaza luând un pui de somn de două ore sau flirting cu o fată drăguță la cafenea, și nimeni nu va fi deranjat nici la fel.

Valoarea mea nu este legată de oameni sau împrejurări. Să fiu singură mi-a învățat o lecție tare, dar importantă: la sfârșitul zilei, eu sunt cea pe care o voi petrece cu restul vieții mele. Cu această informație, am câștigat un sentiment de auto-valoare, care este alimentat de dragoste de sine și de îngrijire. Știu că chipurile și experiențele din jurul meu se vor schimba, dar mă întorc întotdeauna la masă, așa că este important să mă iubesc necondiționat.

Știu cum să ceri ajutor. A trebuit să învăț lecția foarte tare că nu puteam face singur acest lucru "de viață" singur. Partenerul meu a fost primul care l-am sunat când eram într-un gem, dar fiind singur ma învățat că prietenii și familia mea sunt la fel de fericiți că sunt acolo pentru mine ca un partener iubitor. Trebuia doar să învăț să-ți cer ajutorul.

Am o viață spirituală. Să fim reali, era cazul în care partenerul meu era viața mea spirituală. Ei erau cerul meu și pământul meu. Punerea acestor așteptări pe o altă ființă umană a dus la amânarea celor doi. Din moment ce am petrecut mult timp singuri în ultimii câțiva ani, am învățat să practicăm rugăciunea și meditația și am atins o legătură profundă cu divinul. Această conexiune mă alimentează, îmi dă un sentiment neclintit de scop și de sine și mă menține legată de semenii mei.

Nu trebuie întotdeauna să mă răzbesc de mânia singurătății. Fiind singură a dus la inevitabile crize de singurătate care duc la dorința de a se pierde în altcineva. După multe încercări de a ușura singurătatea, folosind o persoană pe care am știut că nu o face bine, am început să aflu că am o alegere. Singuratatea este ca o mâncărime. Dacă mă scarpin, există o șansă bună să se înrăutățească. Dacă o las în pace, va dispărea. În acest fel, încerc să practic dragostea pentru mine și respectul față de ceilalți prin faptul că nu le folosesc pentru a-mi zgâria mâncărimea.

Am mai multă claritate. În cultura în care trăim, este obișnuit să fim rapid fizic. Intimitatea imediată obișnuia să-mi ascundă judecata, așa că nu puteam să văd dacă mi-a plăcut persoana sau doar endorfinele. Fiind singur, am mai mult spațiu între gândurile mele. Pot să mă descurc dintr-un loc de claritate mai degrabă decât de impulsivitate. Și când mă găsesc condus de dorința de a bea, pentru că am dormit cu cineva la prima întâlnire sau am sărutat pe cineva despre care credeam că e doar un prieten, sunt mai familiarizat cu locul clarității. Mă pot întoarce mai repede decât am putut înainte.

Am o înțelegere profundă că oamenii sunt glorios murdari.Autorul meu preferat, Elizabeth Gilbert, a spus: "Îmbrățișează mizeria glorioasă care ești." Fiind singură ma învățat să îmi îmbrățișez toate părțile impermeabil dezordonate ale mele. Acest concept mi-a învățat să mă iertesc când sunt înfășurat într-o interacțiune sau într-o căsătorie codificată pentru o persoană indisponibilă din punct de vedere emoțional. Oferind-mi această blândețe mi-a permis, de asemenea, să o extind la cei din jurul meu, găsind umorul și frumusețea în dezordinea pe care noi o aducem oamenilor în relații.