Sunt Single pentru că sunt un Lazy Dater

Obișnuiam să mă plâng de norocul meu de întâlnire rău, învinovățindu-mi relațiile teribile sau lipsa de candidați viabili pe un blestem universal pe care mi-ar fi fost cumva îngrozit. Cu toate acestea, adevărul este mult mai puțin sinistru: de fapt sunt prea leneș când vine vorba de întâlniri.

N-am mai făcut niciodată dating online. Dating online pare a fi un mare hassle pentru mine. Am, de asemenea, această problemă morală ciudată cu ea. Am această idee în capul meu că este super superficial și doar drept în sus greșit. I-am exprimat deja prietenilor mei cat de groaznic cred ca este, asa ca nu ma pot intoarce cu adevarat si nu ma pot alatura unui site ... chiar daca probabil ar trebui in acest moment pentru ca, literalmente, oricine este online.

Întotdeauna aleg să stau acasă dacă am de ales. Sunt o casă de casă și prin toate. Dacă am de ales între a merge la o petrecere sau de a sta acasă și a mânca pe canapea, am ales-o pe cea de-a doua. Pur și simplu nu-mi plac mulțimi mari de oameni și mă simt copleșit cu ușurință în situații sociale. Nici promisiunea de a întâlni un tip drăguț nu va fi de ajuns pentru a mă scoate din fund. Este o problemă serioasă.

Dacă un tip nu este perfect de la inițierea, am trecut peste el. Am menționat că sunt și un perfecționist? Am fost într-o mulțime de întâlniri, dar nu am multe întâlniri. Voi ieși cu un tip o singura data și apoi niciodată din nou pentru că nu mă simt "corect" pentru mine. Voi reuși să găsesc un lucru care este în neregulă cu el și să-l folosesc ca pe o scuză să-l lași. Cred că sunt proactiv aici, dar sunt într-adevăr un dime leneș. Cred că este prea mult efort să ieși din nou cu un tip pe care nu îl iubesc complet și total.

Niciodată nu visez să fac prima mișcare. Am făcut prima mișcare o dată înainte și a fost o greșeală totală. Nu sunt construit pentru a căuta băieți și chiar dacă sună puțin sexist, nu cred că sunt multe fete - suntem obișnuiți să fim apropiați. Totuși, poate că nu folosesc tehnicile potrivite pentru că simt că am așteptat pentru totdeauna ca un tip să vină. Nu visez niciodată să mă duc la un tip care cred că e drăguț și-l întreabă. E prea mult înfricoșător pentru mine și pare prea mult efort.

Prefer să merg cu fluxul în fiecare zonă a vieții mele. Toată lumea care mă cunoaște știe și eu că sunt o persoană leneșă. Îmi place să stau în jur și să las gândurile mele să curgă și să nu facă nimic. Nimic nu este mai bun decât să nu faci nimic, în opinia mea. Am această atitudine destul de "hakuna matata" în viață și eu mă comport mereu ca totul să fie răcoros, dar eu sunt mereu unic, așa că în mod clar ceva e greșit aici.

Am această fantezie că dragostea reală este fără efort. În timp ce toți ceilalți prieteni își scot aplicațiile pentru dragostea lor adevărată, am această filosofie că, dacă mă întorc și țin credința, dragostea va cădea în poala mea. Așa funcționează în filme, nu? Partea leneșă a mea vrea cu adevărat să creadă că acest lucru este adevărat.

Am tendința de a opri relațiile înainte de a ajunge chiar la pământ. Dacă observ că tipul cu care mă duc nu are potențial de iubit, am pus o oprire la procesul de întâlnire și m-am întors la modurile mele singure. Care este scopul dacă nu este "cel"? De ce să-mi pierd vremea când întâlnesc pe cineva când știu adânc că nu va duce nicăieri? Sunt atât de rapid pentru a termina lucrurile, dar poate că doar eu sunt leneș și nu vreau să pun timpul pentru a cunoaște pe cineva mai bine.

Cred că am mai mult timp decât am de fapt. Fiind un dime leneș a fost drăguț când eram la vârsta de 20 de ani, dar acum am 28 de ani și timpul ticăiește. Nu vreau să mă uit înapoi la anii mei de glorie și să regret tot timpul când mi-am petrecut ședința pe fundul meu, fără să fac nimic.

Uneori mă întreb ce înseamnă. M-am gândit recent despre marea schemă a vieții și de ce toată lumea este atât de obsedată de găsirea iubirii. Încep să mă întreb de ce. Care este scopul dacă totuși vom muri oricum? Ar trebui să mă bucur de mine în timp ce pot, să nu-mi petrec douăzeci de ani să mă enervez despre cine mă voi căsători. S-ar putea să nu regret însă să iau măsuri, totuși.

Viața este mult mai ușoară atunci când nu trebuie să încercați. Nu vreau să mă dau acolo pentru că sunt leneș, dar mă tem de ce se va întâmpla dacă o fac. Mă tem de eșec, sigur, dar și mi-e frică de succes și asta mă menține stagnat. Mi-e teamă să scap de obiceiurile mele și să merg după ceea ce vreau cu adevărat, pentru că dacă nu funcționează? Într-o zi în curând, va trebui să trec peste asta.