Iată de ce nu aș spune că cineva trece printr-un divorț
Nu este nimic mai rău decât să-ți pierzi timpul întâlnit pe cineva când ești sigur că nu va funcționa. Așa aș simți dacă aș fi întâlnit pe cineva care a trecut printr-un divorț.
Mă simt ca puii de rebound. Dacă mă întâlnesc cu cineva, vreau să fiu sigur că nu mă folosește pentru a trece peste altcineva și că nu e doar o chestiune de timp înainte ca el să mă vândă. Chiar dacă jură că este gata pentru o altă relație reală, cum aș ști cu siguranță că nu sunt rebound? Nu pot fi într-o relație de genul asta.
Nu aș fi sigur că avea destul timp să se vindece. Dacă ar fi fost încă în divorț cu soția, m-aș simți ca și cum nu ar fi fost suficient de lung pentru el să se revină pe deplin. Și dacă nu are închidere, oricum nu va mai funcționa între noi. Chiar dacă a pretins că este gata să se scufunde în întâlniri, aș avea probleme în a crede, pentru că poate că nu o va recunoaște sau nu-și dă seama încă.
Nu aș vrea să mă ocup cu o fostă soție. O fostă prietena este un lucru, dar o fostă soție este o poveste complet diferită. Chiar dacă este cea mai frumoasă persoană de pe planetă, niște animozități trebuie să se dezvolte între noi, ceea ce este de înțeles de când a fost o mare parte din viața sa. Dacă ea e înspăimântătoare și nebună, pe de altă parte, atunci acesta este un motiv și mai mare pentru a nu-l întâlni pe tip. Asta ar putea duce la un dezastru complet.
Nu aș vrea să fiu prins în mijloc. Dacă divorțul nu este amabil - și să recunoaștem asta, este destul de rar - atunci aș stresa să fiu prins în mijloc. Cu siguranță nu vreau să fiu implicat în niciunul dintre disputele lor. De asemenea, nu aș vrea să riscuiesc să-i dau fostului soț nici un motiv să mă displace, pentru că ar putea pune o presiune foarte mare asupra noii noastre relații. Ar putea fi o parte din viața sa chiar și după ce divorțul este final, mai ales dacă au copii împreună. Dacă nu mă iubește, sunt înșelată.
Îmi făceam griji mereu de felul în care simțeau copiii lui. Dacă ar fi avut vreunul. Și copiii lui ar fi implicați și mă simt de parcă nu ar fi aproape niciodată să fie pregătiți pentru o altă femeie în viața tatălui lor înainte ca divorțul să fie definitiv. Nu am putut să trăiesc prin a-mi pune copiii prin asta. Ei merită timp să se adapteze la noua lor situație, și nu aș vrea să risculez să le doare.
S-ar putea să existe o șansă să nu treacă prin asta. Dacă divorțul nu este încă definitiv, el ar putea decide într-un anumit moment că vrea să se întoarcă împreună cu el în curând pentru a fi fost soție. Nu l-am putut învinui pentru că am vrut să încerc din nou, și nu aș vrea să mă împotrivesc reconcilierii. Și n-aș vrea să risc să mă rănesc așa.
Mă simt ca prietenii și familia lui să nu accepte. Dacă tipul trece printr-un divorț, prietenii și familia lui probabil vor ezita să-l aducă pe cineva nou în viața sa, pentru un motiv bun. Are sens că s-ar putea simți ca și cum nu ar fi gata (totuși, aș avea aceleași îndoieli, la urma urmei). S-ar putea să fie foarte protectori pentru el, pentru că nu ar vrea ca el să treacă printr-o altă destrămare atât de curând. Ar fi judecat de mine din acest motiv, care ar provoca tensiuni în relația noastră. Nu mă merită.
Aș fi simțit că mă va compara în mod constant cu ea. Știam că este interesat să mă cunoască dacă vrea să mă întâlnească în timp ce se află în mijlocul unui divorț, totuși mi-aș face griji că mă va compara mereu cu fostul lui. O iubea suficient de mult încât să-și dorească să-și petreacă restul vieții cu ea la un moment dat, așa că dacă nu m-aș măsura niciodată? Poate că sunt nesigur, dar nu pot să-mi fac griji pentru mine. Aș fi fost prietena mea nouă, așa cum aș concura cu ex-WIFE?
Nu aș vrea să-mi atârnă capul. Probabil că ar vrea să vorbească foarte mult despre divorț, pentru că este evident o afacere mare și este extrem de dureros și dificil. Nu aș vrea ca totul să vorbim despre asta. S-ar simți ca un nor întunecos uriaș care atârnă peste noi. Poate e egoistă, dar vreau să fiu într-o relație care să vină înainte și nu să trăiesc în trecut. Vreau o relație pe care știu că pot fi optimistă. Îmi pare rău, dar nu-mi pare rău.
